Uite ce am gasit:
(sursa: codul muncii adnotat) - sper sa te ajute cumva :)
Art. 161. [data, modalităţile şi formele plăţii salariului]
(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
1. Cel mai frecvent, plata salariului se efectuează chenzinal, adică de două ori pe lună. (Vlad Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Naţional, Bucureşti, 2003, p. 282)
2. Regula este cea a plăţii în lei a salariului. De la această regulă, întâlnim excepţia plăţii salariului în valută, în total sau în parte, pentru cetăţenii români salariaţi ai ambasadelor, consulatelor ori organizaţiilor sau reprezentanţelor internaţionale prezente în ţara noastră, precum şi pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate. (Vlad Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Naţional, Bucureşti, 2003, p. 282)
3. Angajatorul nu poate dispune efectuarea plăţii salariului prin card fără acordul salariatului. Soluţia este justificată de împrejurarea că plata prin card implică reducerea sumei încasate efectiv de către salariat, datorită reţinerii unui comision de către bancă. (Ion Traian ªtefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 141)
4. Plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor nu afectează cuantumul salariului, în sensul că nu se va reţine din salariu nici un fel de sumă de către angajator sau banca ce efectuează plata prin card. (Constantin Tufan, Plata salariilor, în Revista română de dreptul muncii nr. 3/2003, p. 35)
5. Dacă părţile nu au stabilit, prin acord expres sau tacit, locul unde se va face plata salariului, atunci urmează a se aplica dispoziţiile art. 1104 din Codul civil, plata urmând a se face aşadar la domiciliul (sediul) debitorului, adică al angajatorului. (Ovidiu Macovei, Conţinutul contractului individual de muncă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 204)
6. Reprezentând o iterare a dispopziţiilor art. 269, dispoziţiile art. 161 alin.(4) din Codul muncii nu aduc nimic nou sub aspectul condiţiilor răspunderii angajatorului. Prin urmare, prejuidiciul la care se referă art. 161 alin. (4) este material, angajatorul nefiind susceptibil a răspunde pentru daune morale, în caz de întârziere nejustificată a plăţii salariului sau de neplată a acestuia, cu excepţia situaţiei în care şi-a asumat expres, printr-o clauză contractuală, răspunderea şi pentru daune morale. (Ion Traian ªtefănescu, ªerban Beligrădeanu, Prezentare de ansamblu şi observaţii critice asupra noului Cod al muncii, în Dreptul nr. 4/2003, p. 60)
7. Având în vedere dispoziţiile art. 295 alin. (1) din Codul muncii, care permit aplicarea în completare a dispoziţiilor din legislaţia civilă, rezultă că în privinţa daunelor-interese datorate de angajator salariatului pentru întârzierea plăţii salariului sau pentru neplata acestuia sunt aplicabile dispoziţiile art. 1088 din Codul civil. Aşadar în această materie este exclusă evaluarea judiciară, singura evaluare posibilă, în absenţa unei evaluări convenţionale, fiind cea legală. (Alexe Marius, Temeiul juridic al daunelor interese pentru neplata la termen a salariilor, în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2004, p. 116-118)
8. Întrucât contractul colectiv de muncă prevede obligaţia angajatorului de a plăti salariaţilor primă de Crăciun, rezultă că aceasta se cuvine salariaţilor. Însă, trebuie respins capătul de cerere privitor la obligarea angajatorului la plata dobânzii legale la suma datorată, având în vedere că dispoziţiile din contractul colectiv de muncă nu prevăd obligarea la daune interese, nefiind aşadar aplicabil dreptul comun, adică art. 161 alin. (4) din Codul muncii, invocat de reclamanţi, ci dispoziţiile speciale ale contractului colectiv de muncă. (Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 431/R-CM din 20 decembrie 2005, în Revista română de dreptul muncii nr. 2/2006, p. 105)
9. Art. 161 alin. (4) nu are incidenţă în cazul întârzierii plăţii salariilor compensatorii, întrucât acestea nu reprezintă drepturi salariale, ci au natura unor despăgubiri care se cuvin salariaţilor concediaţi pentru motive neimputabile. Însă în cazul întârzierii plăţii drepturilor salariale - salarii restante, indemnizaţie de concediu, diferenţă de impozit - anagajatorul poate fi obligat la daune-interese, constând în dobânda legală, potrivit art. 1088 C.civ., care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale, potrivit contractului individual de muncă. (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 942/LM/2004, în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2005, p. 199)
10. Plata cu întârziere a salariului conferă salariatului dreptul la despăgubiri compensatorii, constând în dobânda legală, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000, salariatul creditor nefiind ţinut să justifice paguba. (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1689/LM/2004, în Revista română de dreptul muncii nr. 2/2005, p. 121)